Poezie ÎNTÂLNIRE (1)

ÎNTÂLNIRE





L-am întâlnit pe o cărare.

Purta greu crucea spre Calvar.

Plângeau şi razele de soare,

plângea şi vântul cu amar.



Eu nu-L ştiam, nu mi-a fost rudă.

Dar a primit în locul meu

pedeapsa morţii cea mai crudă

ce mă păştea-n drum ca un leu.



Când m-am oprit privindu-I faţa

n-am mai putut rosti cuvânt

văzând cum I se scurge viaţa

în stropi de sânge pe pământ.



Voiam cu mâna mea-ntinată

să-L şterg de sânge şi sudori,

dar mă temeam de neagra gloată

şi parcă mă prindeau fiori.



Eu sub a crucii Lui povară

văzut-am cum S-a prăbuşit.

În val de plângere amară

toţi îngerii au izbucnit.



Şi când duşmanii-n mod feroce

L-au atârnat pe cruce sus,

am auzit atunci, o voce.

Era chiar vocea lui Isus.



Eram cuprins de-a Lui iubire

când m-a chemat şi I-am răspuns:

"Cu viaţa mea de răzvrătire

şi eu, Isuse, Te-am străpuns!"



L-am întâlnit într-o grădină

a treia zi glorificat.

Şi bucuria cea divină

El, Domnu-n suflet mi-a turnat.



A şters păcatul vieţii mele

să fiu în lumea de-azi oricui

o luminiţă-n valuri grele

cu crucea mea de dragul Lui.