Poezie inceputuri

E inceput de primavara si ceru-i innorat,

In suflet cu speranta si mintea ravasita,

Ma uit la Tine , Doamne, te rog neincetat,

Sa-mi dai a ta izbanda, la inima ranita.





Pe bolta-albastra , ne-ncetat, ma uit ades

Si realizez cu -nfrigurare cat esti de bun,

Ca ne-ai lasat si rai si buni, Tu, ne-ai ales

Si ne-ai chemat sa fim ai tai din mosi strabuni





Singur si cu nevoi, eu catre tine strig,

Tu esti izbanda mea cea buna, ce ma-ngrijeste

Si glasul Tau , eu , Il aud de stau si-n frig,

Iara cuvantul tau , Isuse, de rani simt cum ma oblojeste.



Pierdut am fost, atatia ani in lume,

Si drumul nestiind sa apuc,

Am asteptat , atat amar, atatea sume...

Atatea griji si inutile, cand Tu erai solutia..ma duc..





Ma duc acum cu linistea deplina,

Si garantia ca in veci, nu am de ce sa ma mai tem,

Cand Domnul imi ofera alinare si-o cupa plina,

De dragoste si viata lina si eliberare din blestem



Si ce regret acum nespus si ma caiesc ,

E, ca pe drumul Sau sa merg , eu mai demult nu am optat,

Caci viata nu e viata fara El , nu traiesc,

Fara de Domnu-n lume , sunt un om ratat..