Poezie VASUL OLARULUI

VASUL OLARULUI



„Du-te la olar în casă

Muncii sale să-i vezi costul

Şi să-nveţi astfel mai bine

Încercării Mele rostul!”



Am văzut lucrând olarul

La un vas ce-i tras pe roată.

Însă când nu izbuteşte

El încearcă înc-odată.



Face-un vas precum îi place

Şi e plin de bucurie

Savurându-l plin de pace

Ca pe o comoară vie.



Vasul îi slujeşte scopul

La muzeu sau la vânzare.

Tot aşa Stăpânul nostru

Ne-a creat pe fiecare.



A pus duh în noi şi viaţă,

Ne-a dat minte, suflet nobil,

Ca să fim plini de mişcare

Nu cum este un imobil.



Dumnezeu este Olarul

Şi noi toţi Îi suntem vasul

Care nu ştim morţii noastre

Nici secunda şi nici ceasul.



Nu ne dă El socoteală

Face orice vrea cu noi

Însă are-un plan şi-o ţintă

Pentru vremea de apoi.



Regula Lui se aplică

Azi la oricare popor

Ca Israel din vechime

Sau ca cel din viitor.



Un laborator e lumea,

Cu oricare naţiune.

Planul mântuirii sfinte

Este-a harului minune.



Faraon prin împietrire

A-nclinat în luptă steagul

Când urgiilor divine

Le-a văzut întreg şiragul.



Însă când un neam de oameni

Se întoarce cu căinţă

Dumnezeu îi dă iertare

Înzestrându-l cu credinţă.



Tot astfel vorbind lui Iuda

În vremea lui Ieremia

Dumnezeu cel sfânt Se-oferă

Să-i salveze-mpărăţia.



Dar ei cu-ncăpăţânare

Au vorbit cu toată graba:

„Noi avem un plan al nostru

Şi nu-l facem azi degeaba.”



Dumnezeu din cer aude

Necredinţa vinovată

Ce ameninţă şi-acuză

Pe Olar şi vechea roată.



Ea înseamnă tot necazul

Deportării în robie

Şi acele lacrimi multe

Ce-n curând toate-au să vie.



De aceea şi profetul

Bun prieten cu Olarul

Către cer smerit se-ndreaptă

Şi Îi cere-n rugă harul:



„Adu-Ţi, Doamne bun, aminte

De-ale mele mijlociri!

Şi fereşte-ne Stăpâne

Iarăşi de nenorociri!



Când o să-Ţi arăţi mânia

Cu dreptate vei lucra.

Fă din visul vieţii mele,

Doamne, numai voia Ta!”