Poezie CÂNTAREA CELUI ASCULTAT

CÂNTAREA CELUI ASCULTAT



Binecuvântat să fie

Doamne-n veci Numele Tău

Că mi-ai dat putere mie

Ca să scap de orice rău!



Scutul meu mi-ai fost în luptă.

Inima mi-ai luminat

Printr-o pace ne-ntreruptă

Dincolo de orice sfat.



Doamne, câtă bucurie

Mi-ai dat mie prin cântări

Ce ţâşnesc spre veşnicie

Via celor patru zări.



Tu eşti stâncă în furtună

Pentru-ntregul Tău popor

Şi-i aduci răcoarea bună

În pustiul arzător.



Îi dai apă din izvoare,

Mana ce-a venit din Cer,

Prepeliţe de mâncare

Şi-un Cuvânt drept mesager.



Unsul Tău i-a stat în cale

Să-l îndrepte-n drumul bun

Când cei răi urzeau răscoale

Duşi de-un infernal taifun.



Mântuirea Ta, Stăpâne,

Totdeauna s-a păstrat

Prin Cuvântul ce rămâne

Pavăză celui curat.



Moştenirea Ta în lume

E-un popor din Legământ.

Cine poate să-l îndrume

Ca şi Duhul Tău cel Sfânt?...



Eşti Păstor şi-al lui Părinte,

Sprijin celor mari şi mici.

Când Te cheamă prin cuvinte

Te prezinţi ca să-i ridici.



Mult mi-i dragă bucuria

Ce ne-o dai din veşnicii.

Azi Te lăudăm, Mesia,

Şi Te aşteptăm să vii.