Poezie VEGHEREA PORTARULUI

VEGHEREA PORTARULUI



Portarul din noi este pus să vegheze

Ca ochiul acela tot timpul atent

Nimic din afară să nu infecteze

Profilul şi viaţa din timpul prezent.



Dar dacă adoarme măcar o clipită

Vrăjmaşul pândeşte şi-i gata de-atac;

În faţă ne-apare o primă ispită

Cu pofte păgâne ascunse-ntr-un sac.



Ce facem atuncea? Aceasta-i problema.

Ce fel de-atitudini pe loc vom lua

În ţăndări, prin Duhul, să spargem dilema

Cu care Vrăjmaşul ca robi ne-ar lua?



E prea importantă ades părtăşia.

Cu cine la masă preferi tu să stai?

Şi cui îi oferi din duh bucuria

Sau marea-ţi durere ce n-o spui în grai?



Isus când la cruce mergea ca să moară

Cu toţi ucenicii la masă a stat.

Şi Cina de taină-n durerea amară

Ca act de putere atunci El le-a dat.



Cu glas de părinte le-a spus să vegheze.

E vremea să lupte când nu-i timp de somn.

Lăsaţi letargia Isus s-o reteze.

Căci Cel ce ne-aşteaptă e-al cerului Domn!



Sunt mulţi păzitorii ce-şi dorm somnul morţii

N-au timp să asculte măcar un minut.

Trăiesc şi-şi duc viaţa în voile sorţii

Vegherea lor este ca timpul pierdut.



Vegheaţi cu credinţă în inimi zdrobite!

Se-ntoarce Stăpânul, o, iată-L pe drum.

Răsplata-i cerească în vieţi fericite.

Acel ce-L iubeşte nu doarme nicicum.