Poezie MARTOR ÎNVIERII

MARTOR ÎNVIERII



În vasul meu cel de pământ

Mai toarnă-mi Tu, Isuse sfânt,

Uleiul Tău înmiresmat

Să fiu mai bun şi mai curat.



Tu-ai înviat şi poţi să-mi dai

Lumini şi bogăţii din Rai,

Şi-aripi de rugă şi de dor

Prin Duhul Sfânt Mângâietor.



Zăceam cândva sub lespezi mari

Şi jefuit ca de tâlhari.

Dar când ca mort gemeam răpus

Din bezna grea m-ai scos, Isus.



Mi-ai dat şi-mi dai mereu puteri

Din harul sfintei Învieri

Să-Ţi fiu în lume martor viu

Precum e oaza în pustiu.



Ca Magdalena cea dintâi

Te rog şi eu acum: Rămâi!

Să nu mi-ajungă visul scrum

De nu mă însoţeşti pe drum.



Sunt ucenici descumpăniţi

Mai mult de-acest pământ lipiţi.

N-au râvnă pentru lucrul Tău,

Nu ştiu ce-i bine, nici ce-i rău.



Bolnavii-n necredinţă zac.

Nu-i nici-o milă de sărac,

De tânăr sau de cel bătrân …

Atâţia împietriţi rămân.



Te aşteptăm să vii pe nor

Căci tot ce-n lume-i trecător

E ca o piatră grea de dus

Pe calea Ta, iubit Isus.



Tu-ai înviat şi piatra grea

O spulberi azi din calea Ta.

Dar cauţi martori credincioşi

Şi ucenici evlavioşi.



Isuse, vino printre noi

Când suntem disperaţi şi goi.

Şi toarnă Duhul Tău din nou

Cu-al dragostei dintâi ecou.



O, Mire scump ce vii ca Domn

Trezeşte-i Tu pe mulţi din somn,

Pe cei ce dorm ca-n Ghetsimani

Înspăimântaţi de noi duşmani!



Când unii azi Te părăsesc

Eu Te aştept şi Te iubesc.

Ridică noii lucrători

La lucru să-i trimiţi din zori!



Şi toarnă-n ei iubirea Ta

Să nu cedeze-n lupta grea,

Să-ţi fie veşnic devotaţi

Ca ucenici adevăraţi.



Înflăcărează darul sfânt

În vasul meu cel de pământ

Doar pentru Tine să trăiesc

Isuse, Miel dumnezeiesc!



***





2 mai 2002