Poezie ÎN JOIA MARE

ÎN JOIA MARE



În Joia ce-i prefaţă la actul răstignirii

Isus pe-ai Săi la Cină cu dragoste îi cheamă

Ca să le-arate-n fapte dorinţele iubirii

Ce-s sublimate-n Jertfă şi nu se mai destramă.



”Dorinţa Mi-a fost mare să stau cu voi la masă!”,

Cu un fior le spune Isus Mântuitorul.

O linişte adâncă pe feţe-ncet se lasă.

Şi harul îşi deschide spre toţi acum izvorul.



O seară din istorii … Nisan …o veste nouă …

Robia egipteană şi …. Sângele pe uşă …

Un miel pentru o casa … sau poate pentru două …

Dar azi sub sceptrul Romei trecutu-i doar cenuşă.



Azima le vorbeşte de-o sfântă sărbătoare.

Iar mielul fript în grabă e-un semn care-i veghează.

În faţa lor pe masă verdeţurile-amare

Şi vinul după Lege trecutu-nfăţişează.



”Vă spun această veste pân va veni Calvarul :

cu voi în cer la masă voi sta cu bucurie.

Şi Domnul, după Lege, a zis luând paharul

Beţi azi din rodul viţei privind spre-Mpărăţie!



Staţi gata ca o turmă unită-n slăvi eterne

Şi Tatăl cu plăcere vă dă Împărăţia.

Va bate vântul urii, credinţa se va cerne,

Dar va fi mare-n ceruri slăvită bucuria!”



Isus luă o pâine şi-n rugă mulţumeşte,

O binecuvântează şi pentru-ai Săi o frânge.

”Acesta Mi-este trupul ce vi Se dăruieşte.

Să faceţi acest lucru din nou când vă veţi strânge!



Spre pomenirea jertfei ce se va da îndată

Să fiţi cu Mine una şi una în lucrare

Păstrându-Mi amintirea în inima curată

Ce va străpunge bezna ca razele de soare.”



Iar după ce mâncară Isus luă paharul

Să-mpartă rodul viţei cu inima Lui arsă :

”Un legământ în sânge când voi urca Calvarul.

Beţi toţi din el acuma căci pentru voi se varsă!”

*

Isuse către Tine poporul Tău se-ndreaptă.

Venim cu inimi frânte pe drumul amintirii

Acum când parcă lumea pe-altcineva aşteaptă

S-aducă înfrăţirea şi pacea omenirii.



Puţini mai vin la Jertfă să plângă în suspine

Ca Petru-n neagra noapte când el se lepădase.

Dar azi ne arde dorul Isuse după Tine

Ne dă la toţi iertare în clipele rămase.



Ne spală-n al Tău sânge de tot ce nu Îţi place

Să stăm cu vrednicie la Masa Ta cea sfântă.

În lumea tulburată Tu eşti a noastră pace

Iar cel iertat de Tine cu bucurie cântă.



Ne pregăteşte, Doamne, de Cina cea finală

Când ceru-n sărbătoare va fi plin de uimire

Văzând-o pe Mireasă în haina ei de gală

Şi-nconjurată numai de marea Ta iubire.



Ce mare-Ţi este harul! Ce sfântă bunătate!

Cu câtă-nţelepciune ne-ai înzestrat în viaţă

De dragul Tău, Isuse, să le lăsăm pe toate

Mergând pe calea-ngustă spre gloria măreaţă!



Îţi mulţumim fierbinte cu lacrimi de iertare

Că ne-ai mai dat o şansă, un loc la sfânta Cină

Ca să trăim credinţa în clipe de-ncercare

Şi viaţa să ne fie o rază de lumină!





***



2 mai 2002