Poezie LACRIMI DE CERCETARE

LACRIMI DE CERCETARE



Plângea Isus pentru Cetate

Şi pentru Lazăr din mormânt

Cu lacrimi grele şi curate

De Om şi Dumnezeu prea sfânt.



Plângea cum plâns-au Ieremia

Sau Neemia pentru popor,

Cu suflet frânt ca Ezechia

Ce L-a slujit pe Creiator.



Deşi strigau cu toţi ”Osana!”.

Fii binecuvântat, Ieşu!

Se auzea acum dojana

Ce-ncet în inimă crescu :



”Cum să nu plâng, Ierusalime,

Vorbea îndurerat Isus

Când azi nu ştii că-i vai de tine

Şi pacea ta de mult s-a dus!



De-ai şti să-ţi foloseşti momentul

Acestei zile de neşters !…

Dar banii-ţi sunt azi firmamentul

Şi gloria din Univers.



Da, îţi vei pierde-al tău tezaur

Când mult prea cruzii tăi duşmani

Te vor deposeda de aur,

De Templu, de arginţi, de bani…



Vei plânge disperat în lume

Pe drumuri grele şi prea lungi.

Nu va fi nimeni să te-ndrume

Din suflet teama să-ţi alungi.



Vei sta-ntr-o lungă împietrire

Aproape două mii de ani

Când cercetat de-a Mea iubire

Vei înfrunta pe-ai tăi duşmani.”



Lăsaţi de-atunci în voia sorţii

Ca să-l aleagă pe cezar

Pe Mielul sfânt ei L-au dat morţii

Şi au respins cerescul dar.



Oricine Jertfa Lui adoră

Murind cu El pe crucea grea

Cu-a Învierii auroră

În veci de veci se va-mbrăca.



Va sta cu Domnul sus pe munte

Cu cei aleşi din patru zări

Eliberat de griji mărunte

Pe calea sfintei îndurări.



***