Poezie DE VORBĂ CU ANUL NOU

DE VORBĂ CU ANUL NOU



Mi-a spus Anul care vine,

Anoul Nou de îndurare

Coborând din zări senine,

Că ne-aduce stropi de soare,

Zile bune şi senine

Şi necazuri mai puţine.

Dar primi-le-vom noi oare ?!



Chiar necazuri de-au să vină

Toate îşi au rostul lor

Într-o viaţă de lumină

Şi de rod bogat adus,

Unde plânge-al păcii dor

Pentru cei fără Isus.



Printre fulgii de zăpadă

Eu L-am întrebat în stradă:

„Doar atât ne-aduci în dar ?”



„Mult mai mult”, îmi spuse-n şoaptă.

„Ia priveşte ce v-aşteaptă:

cât noian de rod şi har!



Dar îi trebuie răbdare

Firului de spic voios

Care creşte pe ogoare

Cu-alte spice-n fremătare

Pentru-al cerului folos.



Bucurii în suferinţă

Voi aduce din belşug

Celui care prin credinţă

Va păşi spre biruinţă

Şi va trage-al brazdei plug!”