Poezie SFATUL CREDINŢEI

SFATUL CREDINŢEI



Mergea Credinţa pe un drum.

Era bãtrânã ea de-acum.

Şi-un Cãlãtor mai jovial,

purtând un chip de carnaval,

când a-ntâlnit-o într-o zi,

i-a spus, pe semne a glumi :



"Dar cum, trãieşti ? Nu ai murit ?"

"Da, oameni rãi m-au izgonit.

Eu vin chiar de la Cel Preasfânt

şi nu am vârstã pe pãmânt.

Nu mor decât în omul rãu

ce-alege-al neascultãrii hãu.

De vrei sã fii biruitor

în viaţa ta din viitor

tu luptã-te pentru Isus

şi n-ai sã fii nicicând rãpus."



"Trecând prin şcoli am auzit

cã mulţi te-au plâns şi te-au jelit.

Dar alţii te-au şi condamnat

spunând cã-n viaţă tu le-ai dat

iluzii multe fel de fel

ce le-au fost piedici mari spre ţel."



"Se vor gãsi acuzatori

cum sunt şi spini azi printre flori.

Dar tu priveşte spre zenit

cu ochiul meu cel fericit

sã-L vezi pe Dumnezeu acum

pe-al vieţii trecãtoare drum.



Doar eu te-ajut ca sã-L gãseşti

şi ţi-L aduc din slãvi cereşti

prin glasul blândului Pãstor

ce azi te cautã cu dor."