Poezie Faceţi tot, fără cârtire

Des, se naşte o-ntrebare

Care nici nu vrea răspuns

Căci ea este-o provocare

Pentru orişicare ins



Pînă cînd ne mai tot plîngem

Pînă cînd să tot cîrtim?

Cînd putem ca să pătrundem -

Cum Doamne, să-Ţi mulţumim?



Ei, această provocare,

Are un cuvînt de sus!

Faceţi tot fără cîrtire

Căci e harul lui Isus



Haideţi azi, nemulţumirea,

Să n-o mai avem în gînd

Nare nici un rost cîrtirea,

Harul Lui ne e deajuns!



O! ce har de vindecare...

De-ar veni peste popor,

Am învinge griji şi spaime

Şi-am mulţumi, mai cu spor.



Dă-ne har de vindecare,

În corp, suflet, şi în trai

Pînă la măreţe taine,

Ce le-om înţelege-n rai!



Doar să mulţumim aicea

Chiar şi-atunci cînd nu putem

Căci aceasta-i biruinţa

Prin care să-naintăm.



Cum faci fără de cîrtire

Mamă, slujba zi de zi?

Dar tu tată, eşti o pildă

Pe pămîntul celor vii?



Cum pătrunzi aceste roade?

Cum îi iei esenţa ei ?

De-o iubeşti, te-mbogăţeşte,

De-o urăşti, vin norii grei!



Drag copil, dai ascultare

Sau şi tu cîrteşti mereu?

De faci totul făr-cîrtire

Îl slăveşti pe Dumnezeu!



Şi te faci pe tin-ferice,

Şi pe cei din casa ta

Despre tin-mereu s-o zice:

"Ferice de viaţa ta!"



Fii cu zîmbetul pe faţă,

Scoală-te, nu mai cîrti

Şi în orice dimineaţă,

Luptă, spre a mulţumi.



Mulţumirea e iubire,

Mulţumirea are-un rost

Şi are călăuzirea

Pentru slava lui Hristos.



Tu alegi de vrei - ferice

Ca să fii cu al tău trai

De cîrteşti, povara creşte

Şi norii sunt tot mai grei.



Tot ce faci, fă din iubire

Şi mereu cu viaţa ta

Scrii file de bucurie,

Chiar în noaptea cea mai grea.



Cum pătrunzi divina taină -

O să vadă cei de jos

Dar să ştii, vei fi ferice,

O vecie, cu Hristos.



Alungaţi nemulţumirea,

Fugiţi de ancora ei

Viaţa-i grea, dar mulţumirea

Deschide comori şuvoi.



Mulţumire, mulţumire,

Har venit din cer, de sus,

Vrem să creşti în orice casă,

Căci în tine e Isus!

AMIN