Poezie ÎNTOARCE-TE ACASĂ! (1)

ÎNTOARCE-TE ACASÃ !



Lasã roşcovele lumii, fiule pierdut !

Te întoarce azi acasã sub al pãcii scut.

Tatãl încã te aşteaptã. Cum mai zãboveşti ?

N-auzi tu chemarea dulce-a casei pãrinteşti ?



Nu ţi-e dor şi de grãdinã cu toţi pomii ei

unde-atât de blând adie vântu-n crengi de tei ?

Şi de Tatãl ce-n suspine L-ai lãsat atunci ?

Şi de raza care scaldã florile din lunci ?



Vai, cum te-a gonit pãcatul pe amare cãi !

Cum ţi-au risipit averea oamenii cei rãi !

Ai plecat cu haine bune dar ce zdrenţe ai !

Nu respinge azi îndemnul care-ţi spune : "Hai !"



"Hai la Tatãl tãu acasã ! El te-aşteaptã-n prag

dupã ani de pribegie ce-au trecut şirag !

Lasã turmele degrabã, turmele de porci.

Toate strigã şi te cheamã grabnic sã te-ntorci.



Tatãl Şi-a schimbat doar chipul, dragostea nicicum.

A albit de când Se roagã şi te-aşteaptã-n drum.

Multe slugi trãiesc mai bine azi în casa Lui

decât tine ce prin lume ai umblat hai-hui.



În petreceri şi-n distracţii cât vei cãuta

fericirea vieţii tale nu o vei afla.

Fericit în viaţa-ntreagã nu eşti nicãieri

ca în propria ta casã liber de poveri.



Vino grabnic, deci, acasã, fiule pierdut !

Lasã roşcovele lumii şi al tãu trecut.

Tatãl încã te iubeşte cu-al Sãu dor curat

stãruind în aşteptare de când ai plecat.



O, atâtea lacrimi grele Tatãlui i-ajung !

Drumul ce te duce-acasã nu-i atât de lung.

Vino astãzi în luminã, nu mai sta ascuns !

Vezi mizeria cea cruntã-n care ai ajuns.



Orice amânare-ţi este un vrãjmaş perfid

ce-ntr-o clipã te închide cu-al tristeţii zid

şi cu ceaţa desnãdejdii ca sã nu te-ntorci

ci sã fii şi mai departe pãzitor la porci.



Nu e locul tãu acolo, nu mai zãbovi !

Nu-ţi mai pierde tinereţea fie orice-ar fi.

Chiar de-o fi sã-ţi stea-mpotrivã cel stãpân hain

tu întoarce-te acasã din pãmânt strãin.



Chiar colegii tãi de slujbã de vor face-un plan

ca sã nu-ţi gãseşti cãrarea bunã spre liman

pãrãseşte-i dintr-odatã şi fãrã regret

şi te-ndreaptã cãtre casã, sigur, dar discret.

*

Tatãl tãu plin de iubire te-a primi ca fiu.

Vino, fiule, acasã cât nu-i prea târziu !

Vino cât eşti în putere, tânãr şi voinic,

şi cât timp, de grijã, pãrul nu-ţi va da în spic.



Vino-n casa pãrinteascã azi aşa cum eşti !

Tatãl care te aşteaptã stã în zãri cereşti.

Pentru tine-a dat o Jertfã. Crede-o pe deplin.

Şi deschide grabnic uşa harului divin.



"Iartã-mi, Tatã, tot pãcatul ! Am fost tare rãu.

Nu-Ţi sunt fiu de azi nainte ci doar robul Tãu".

Şi-ai s-auzi din zãri albastre murmur de cuvânt :

"Te primesc! Eşti fiu în casã şi-ţi dau nou veşmânt !



Chiar de-ai fost în lumea largã pentru mulţi un ciob

Eu nu M-am jertfit pe cruce spre-a te face rob !"

Şi-o eternã bucurie va porni spre zãri.

Îngeri vor cânta poemul marii Îndurãri.