Poezie ÎNVAŢĂ (1)

ÎNVAŢĂ



Învaţă prin fapte tot timpul creştine

Cuvântul Scripturii , eternul demiurg,

prin care de veacuri noi haruri se scurg

spre-o lume pierdutã ce zace-n ruine.



Învaţă-l cu râvnã şi plin de credinţă

cã n-auzi întrânsul un glas omenesc

ci ţie-ţi vorbeşte chiar Tatãl ceresc

ce-a dat într-o zi şi luminii fiinţă.



Învaţă Cuvântul dar nu ca pe-o carte

din lumea aceasta în care trãieşti

ci-apleacã-te-n rugã şi vino cum eşti

cãci Cel ce-ţi vorbeşte, o, nu-i prea departe !



Învaţă creştine porunca iubirii,

dar nu doar în slovã, ci-n Duhul smerit

prin care şi Domnul cândva S-a jertfit

sã dea o speranţă de-atunci omenirii.



Învaţă pe alţii dar dã-le dovadã

prin viaţa ce-o duci în al lumii pustiu

cã-n tine trãieşte Cuvântul cel viu

ca cei ce te-ascultã doar astfel sã creadã.



Vesteşte-adevãrul întreg despre Cruce

dar plin de putere, de harul cel sfânt.

Şi-astfel tu vei scoate pe mulţi din mormânt

spre cer, cu iubire, mereu a-i conduce.



Învaţă Cuvântul, urmeazã-i cãrarea !

Cuvântul în lume prin har S-a-ntrupat

sã smulgã din beznã, din Iad, din pãcat,

pe-acel ce-I primeşte în suflet chemarea.



Tu n-auzi, creştine, strigându-ţi în poartã

un glas de iubire ce vine de sus ?

Cuvântul salvãrii e Domnul Isus.

Şi-ai Lui sunt aceia ce crucea şi-o poartã.