Poezie SEMĂNĂTORUL (1)

SEMĂNĂTORUL



Şi s-a dus semănătorul

ca să-şi semene ogorul.

Aripi de speranţă vie

îl purtau pe-a sa câmpie.



Munca lui fu răsplătită

de recolta însutită.

Scârţâia pe drumuri carul,

dar i se umplea hambarul.



Dumnezeu, Patronul lumii,

i-a dat rod prin stropul humii,

şi prin raza cea de soare

care seamănă-ndurare.

*

Doamne, vreau pe tot pământul

să-Ţi vestesc şi eu Cuvântul.

Să nu pierd nicicum o clipă,

cât a dragostei aripă



către fiii Tăi mă poartă,

să le bat cu drag în poartă,

spre-a le duce Vestea Bună,

ce de mii de ani răsună.



Să le spun că doar Iubirea

le aduce izbăvirea,

de-o primesc, de-i dau crezare

cât pe cer mai este soare.



Dragi prieteni plini de viaţă

Domnul sfânt vă dă povaţă

să-L primiţi la voi în casă

cu oferta Lui frumoasă:



sănătate şi iubire,

harul sfânt de mântuire,

Raiul plin de mângâiere,

slava care-n veac nu piere.