Poezie GRĂDINA (1)

GRĂDINA



Un strat de flori şi de legume

sunt o podoabă lângă casă

şi-ţi fac şi viaţa mai frumoasă,

de le-ngrijeşti c-un crez anume.



Grădina-i stratul de petale,

în care bunul gospodar

ar vrea, cu dragoste şi har,

să-şi vadă rodul muncii sale.



Grădina-l cheamă şi-l învaţă,

cum Dumnezeu trimite ploi,

prin câţiva bulgări de noroi,

să curgă-n plante-o nouă viaţă.



Grădina casei e-o-ncântare,

e un mănunchi de psalmi sublimi,

a tot ce este-n înălţimi,

în Ţara dincolo de soare.



Cât de frumoasă eşti, grădină,

în care curge-un blând izvor,

şi zeci de păsări cântă-n cor

sub raze calde de lumină!



Însă grădina muncă cere,

şi osteneală chiar din zori,

nopţi nedormite uneori,

când eşti lipsit de-orice putere.



Grădina e ades pândită

de hoţi, de vânturi, de îngheţ,

de trecătorul îndrăzneţ

dar şi de boala cea cumplită.



Şi de-o veghezi cu rugăciune

şi-o-ncununezi cu munca ta,

tu vei vedea cum roada sa

va fi teribila minune.



*

Dacă grădina pământească,

lucrând-o, ţi-o păzeşti de rău,

ce faci cu-a sufletului tău

cea pentru Patria Cerească ?



O îngrijeşti cum se cuvine

când ploaia Duhului cel Sfânt

te-nviorează prin Cuvânt,

ca să rodeşti mai mult, mai bine ?



Grădina vieţii cere muncă

şi nopţi de veghe-n rugăciuni,

când vin spre tine noi furtuni

şi Diavolul săgeţi aruncă.



Dar nu uita nicicând, iubite,

păstrează dragostea dintâi,

mereu statornic să rămâi

când vin necazuri şi ispite!