Poezie DIN DUMNEZEU

DIN DUMNEZEU



Aş vrea să spun cu drag oricui,

să spun cu toată bucuria:

Noi suntem toţi din neamul Lui.

Din El ne tragem obârşia.



Oricât de albă ne-ar fi faţa,

sau neagră cât de mult ne-ar fi,

noi toţi din El ne tragem viaţa

şi bucuria de-a trăi.



Chiar dacă am umplut pământul,

cu-al neascultării noastre blam,

noi am primit din cer Cuvântul

şi suntem toţi de-acelaşi neam.



Ne tragem dintr-un neam regesc,

din viţa nobilă şi-aleasă

a Fiului dumnezeiesc,

ce ne-a zidit în cer o casă.



De ce să ne certăm mereu ?

Nu suntem sub acelaşi soare ?

N-avem un duh din Dumnezeu

şi-un singur suflet fiecare ?



De ce să ridicăm război

cu gânduri negre şi rebele,

când Dumnezeu veni la noi

ca să ne scape El de rele ?



Voi, oameni ce trăiţi acum

ca fii risipitori prin lume,

Tatăl Ceresc v-aşteaptă-n drum,

ca să vă dea un crez şi-un nume.



Sunteţi cu toţi din neamul Lui.

Aveţi un ţel şi-o conştiinţă.

Alt Dumnezeu ca Domnul nu-i

să vă primeasca prin credinţă.



Aveţi un Tată înţelept

şi plin de bogăţii eterne.

Veniţi ca să-I cădeţi la piept,

când viaţa ca şi-o stea se-aşterne!



Chemaţi-L pe Isus mereu

cât Duhul Sfânt vi-I călăuză

şi-L veţi găsi pe Dumnezeu

în mod real, nu doar ca muză.