Poezie O MELODIE

O MELODIE





Din cânturile noastre,

cu-atâta bucurie,

înalţ, spre zări albastre,

din văi şi lunci sihastre,

o nouă melodie.



Îţi cânt, Isuse, ţara

de sus, din veşnicie.

Când mi-e mai grea povara,

Îţi pun, în rugă seara,

o dulce melodie.



Pe-a sufletului strune,

cu dor şi nostalgie,

mereu vreau să răsune,

prin grai şi fapte bune,

o sfântă melodie.



Din ţara vieţii mele,

pe deal sau pe câmpie,

mă uit mai sus de stele,

s-ascult de printre ele,

o largă melodie.



Putea-voi, Doamne, oare,

prin valuri şi urgie,

să duc la fiecare,

din sfânta Ta chemare

o scumpă melodie ?



Da, viaţa mea întreagă

Ţi-o dărui astăzi Ţie.

Spre ţinta cea mai dragă,

mereu, să mă atragă,

spre cer, o melodie.



Nu-s melodii în lume

ca cea din veşnicie.

O, cheamă-ne pe nume,

spre cer să ne îndrume

cărări de melodie!



Cântarea crucii sfinte,

care-ţi vorbeşte ţie,

chiar fără de cuvinte,

e-o dragoste fierbinte,

e-a Vieţii melodie!