Poezie MĂRUL DE CEARTĂ

MĂRUL DE CEARTĂ



Israel a fost întruna

Ca un fel de măr de ceartă.

Şi-a stârnit mereu furtuna

Ca şi Iona dintr-o barcă.



L-au invidiat duşmanii

Ţara să i-o cucerească,

Să-i ia aurul şi banii

Şi puterea-mpărătească.



Însă Dumnezeu din ceruri

L-a vegheat întotdeauna

Să-şi păstreze misiunea

Când din spini i-a fost cununa.



Naţiuni de mult apuse

Dispărură-n praful vremii.

Israel ca o minune

A rămas peste milenii.



El prin Moise primea Legea,

Revelaţia divină.

Iar prin Domnul nostru Isus

Evanghelia deplină.



Uneori neascultarea

L-a făcut să piardă totul:

Părtăşia cu Iehova,

Tabla Legii şi chivotul.



Dar Iehova Legământul

L-a păstrat pentru vecie

Chiar şi-atuncea când Israel

A trecut prin grea urgie.



Exilaţi în ţări străine

Prin războaie de tot felul

Dumnezeu cu rămăşiţa

Încă-Şi urmăreşte ţelul.



Naţiunile se ceartă

În pământul Ţării sfinte.

Însă Dumnezeu vorbeşte

Ultimele Lui cuvinte.



„Tu eşti Fiul Meu!”, răsună

peste Israel Cuvântul.

Cad duşmanii rânduri-rânduri

De se clatină pământul.



Biruinţa nu-i a cărnii

Cu rachete înarmată.

Ci-i a Duhului din ceruri

Printr-o viaţă înviată.



Cât mai eşti şi tu în viaţă

Vino azi la Salvatorul

Ca prin El având iertare

Să-ţi asiguri viitorul.



Pentru Israel popoare

Dumnezeu a dat odată.

Pentru noi L-a dat pe Fiul

Din pierzare să ne scoată.