Poezie LIPSA INIMII

LIPSA INIMII



O lipsă ce-o resimt mereu

Ca bulgărul când norii tună

Mi-ar trebui din Dumnezeu,

În piept, o inimă mai bună.



Planetei îi lipsesc şi-acum

Nu genii sau figuri alese,

Ci cântăreţi pe-al vieţii drum

Cărora-n inimi să le pese.



Să fiu ca cel neprihănit

Ce n-are-o inimă trufaşă,

Mereu senin şi mulţumit

Să curăţ răul chiar din faşă.



Tânjesc să am printre dureri

O inimă mereu mai bună

Să nu mai fiu cum am fost ieri

În goana lumii cea nebună.



Luptând ades cu pumnu-n vânt

Pentru-nălţimi imaginate

Ajung cu barca pe pământ

Cu visuri grele spulberate.



Aş vrea să fie-n pieptul meu

Această inimă mai bună,

Curată pentru Dumnezeu

Dar pentru lumea rea imună.



Nici lumea n-o va înşela

Cu poftele-i seducătoare

Când Domnul o va transforma

Într-o grădină cu izvoare.