Poezie CÂNTAREA MARIEI

CÂNTAREA MARIEI



Din mine cântarea se-nalţă şi creşte

Mă bucur în Duhul de tot ce-ai făcut.

Cuvântul e bun şi-acum se-mplineşte

Fiindu-mi tot timpul al cerului scut.



Cu ochi plin de milă privit-ai spre mine

Şi starea-mi smerită Ţi-a fost un reper.

Să-mi fie azi ruga un psalm către Tine

Ce-mi schimbă în soare al vieţii ungher.



Vor fi multe neamuri ce-n cor îmi vor spune

Că sunt fericită de harul primit.

Te laud, Stăpâne, de marea minune

Ce-n mine prin Duhul Tău s-a zămislit.



Ce sfânt şi puternic e-acum al Tău Nume

Vestind îndurarea la oricare neam!

Acel ce de Tine se teme în lume

Un fiu veritabil va fi lui Avraam.



Cu-al Tău braţ în lume lucrezi cu putere

Şi gânduri duşmane din mulţi risipeşti.

Tu spulberi mândria cu glasu-i de miere

Din cei ce se-nalţă spre locuri cereşti.



Puternicii zilei din tronuri vestite

În praf îi arunci după cum este scris.

Tu, însă, domneşti în inimi smerite

Ce fac din slujire un sfânt Paradis.



Flămânzii-au mâncat la mesele Tale

Spre cei însetaţi chiar râuri au curs

În timp ce bogaţii cu mâinile goale

Rămas-au în viaţă pe drumul parcurs.



Prin marea-Ţi iubire cu-aduceri aminte

Israel primeşte al Tău ajutor

Când plin de-ndurare Tu faci legăminte

Cu cei ce Te-aşteaptă şi plâng azi de dor.