Poezie Naşterea din nou (2)

NAŞTEREA DIN NOU



Naşterea din nou, desigur, e-un crâmpei din lumea nouă

Prin lucrarea hărăzită ce ni-i dată veşnic nouă

Dacă folosind Cuvântul, Duhul slavei ne constrânge

Să lăsăm pe loc păcatul pentru care Domnul plânge.



El a plâns Ierusalimul cu ai săi locuitori

Şi doreşte ca noi astăzi să nu fim nepăsători.

Să-i deschidem cu căinţă inima ce bate-n piept

Dovedind că sus pe cruce Dumnezeu e sfânt şi drept.



Naşterea din nou e harul dat oricărui păcătos

Care vine şi se-nchină Domnului Isus Cristos

Ca şi vameşul din Templu ce pe loc s-a pocăit

Şi s-a-ntors apoi acasă socotit neprihănit.



Este chiar şi-o datorie: „Trebuie…!“, a zis Isus.

Adevărul n-are piaţă ca să poată fi redus

Unde se-nţeleg clienţii pentru-a mai lăsa la preţ,

Unul poate se grăbeşte, celălalt e mai isteţ.



Naşterea e ca moneda ce o schimbi la un hotar

Ca să intri-n noua Ţară prin credinţă şi prin har.

Se unesc mijlocitorii: Biblia şi Duhul Sfânt

Şi se naşte o fiinţă care nu-i de pe pământ.



Nu-i din carne, nici din sânge, nici din voia unui om,

Ci-i o ramură plăpândă din al Vieţii veşnic Pom.

Noul om, făptura nouă e născută din Isus

Şi-a primit cetăţenia chiar în Patria de sus.



Nu mănâncă pâinea firii ca şi primul om Adam,

Ci Cuvântul mântuirii care-i viu din neam în neam.

Respirând prin rugăciune cu Cristos în Dumnezeu,

Omul nou de Cer ascultă: şi la bine şi la greu.



Când cel vechi îmbătrâneşte, tot mai tânăr e cel nou

Care-n lume răspândeşte al iubirii sfânt ecou.

Naşterea de-a doua oară nu-i din lume ci-i din Cer.

Dumnezeu prin ea ni-i Tată şi ne dă nou caracter.





























































P