Poezie GAIU

GAIU



Lângă mărul bun şi rumen e şi mărul pădureţ,

Iar cu Diotref tot timpul e şi Gaiu cel de preţ.

Ca apostol al iubirii şi de Duhul inspirat,

Foarte clar Ioan vesteşte Adevărul nouă dat.



Cine vrea să-l cerceteze pe prezbiterul cel bun

După roade-l va cunoaşte – n-are preţ cei răi ce spun.

Gaiu-i preţuia pe-aleşii cei trimişi de Dumnezeu

Şi-i primea cu bucurie dându-le curaj mereu.



El nu doar pe vreme bună se-arăta drept-credincios,

Ci ducea o viaţă sfântă şi-n context periculos.

Când se luptă diotrefii pentru-ntâietatea lor

Nu-i uşor să faci dreptate în al Domnului popor.



Nu-i uşor ca Adevărul să-l ai steag în vremea rea

Când veni-vor vânturi grele să lovească-n barca ta.

Unii vor lansa minciuna să te-atace furibund

Ca să vadă cum te clatini şi atingi al mării fund.



Remarcat în lupte grele pentru-al crucii adevăr,

Gaiu a rămas acelaşi când luat era-n răspăr.

Lupta lui mereu totală trupul i-a secătuit,

Până şi bătrânu-apostol sănătate i-a dorit.



Te induce în eroare dragostea făr-adevăr;

Nimeni nu mănâncă mere doar din florile de măr.

Fără dragoste divină, adevăru-i doar un vis.

El pe nimeni nu convinge dacă nu-i din Paradis.



Gaiu ştie toate-acestea, însă, nu şi Diotref

Ce-n Biserică se crede mai mereu un mare şef.

Cum să lupţi cu firea veche dacă n-ai pe Duhul Sfânt

Ca pe-a Cerului comoară în al tău vas de pământ!...



Să sporim în duhul nostru prin Isus cel înviat

Ce ne-a dat o nouă viaţă şi veşmântul Lui curat.

Diotreful firii noastre să stea-n cuie răstignit

S-arătăm prin fapte bune Dumnezeu cum ne-a iubit.