Poezie FĂŢĂRNICIA

FĂŢĂRNICIA



Fariseii vin la Domnul

Şi cu gând viclean Îi cer

Să dezlege câte-o taină,

Să le dea un semn din Cer.



Gestul lor m-a pus pe gânduri:

Cum m-apropii de Isus?

Să mă-nchin? Să-I dau onoare?

Sau c-un gând viclean, ascuns?



Multe Îi putem noi cere

Scumpului Mântuitor.

Dar mă-ntreb, sunt lucruri bune

Puse-n plan de Creator?



Care omenească minte

De expert, de saducheu

Ar putea la colţ să-L pună

Pe Fiul lui Dumnezeu?



Viclenia omenească

N-are-n Duhul Sfânt izvor.

Ea ravagii face-ntruna

În al Domnului popor.



Ca şi Balaam din Numeri

Ei n-ascultă nicidecum

Chiar ştiind mai dinainte

Că se-nscriu pe-al morţii drum.



Vin apoi în rugăciune

Să-L întrebe pe Cel Sfânt

Dacă le-ncuviinţează

Viaţa dusă pe pământ.



Domnul cântărise bine

Ipocriţii farisei

Vrând să-i facă să-nţeleagă

Falsul ce domnea-ntre ei.



Date despre starea vremii

Ei le descifrau pe cer

Şi-anunţau o zi frumoasă

Sau o zi cu vânt şi ger.



Însă, n-aveau ochi să vadă

Singurul Mântuitor

Ce-ar fi vrut să mântuiască

Din păcat şi viaţa lor.



Semnul Tatălui din ceruri

Se afla-ntre ei: Cristos.

Dar L-au tot respins cu ură

Într-un spirit duşmănos.



Ei primeau cu-avertizare

Al lui Iona mare semn

Când Isus a fost dat morţii

Pe Calvar, în chip nedemn.



Semnele spirituale

Nu cu ochi fireşti le vezi,

Ci cu inima smerită

Când te rogi şi când veghezi.



Azi ne-arată clar Scriptura

Că-i aproape-acel final.

Când va fi o judecată

La Supremul Tribunal.



Vom vedea întreaga viaţă

Ca-ntr-un film care-a trecut.

Dar va fi târziu atuncea

Pentru cei ce n-au crezut.

*

Lasă azi făţărnicia

Lumii care te-a vrăjit!

Vino la Mântuitorul,

Singurul ce te-a iubit!



Ca să nu regreţi odată

Al ipocriziei trai,

Vino azi la pocăinţă,

Ca să ai acces în Rai…