Poezie DĂRNICIE (1)

DĂRNICIE



Darul dragostei divine

Ce din Cer ne-a fost adus

Te aşteaptă şi pe tine

Să laşi viaţa de ruşine

Şi să vii azi la Isus.



Daru-i Jertfa nepătată

Ce pe cruce s-a adus

Ca prin ea cerescul Tată

Să ne-o poată da, curată,

Viaţa Domnului Isus.



Darul sfânt înseamnă harul

Dat în lume orişicui.

Mielu-i jerfa şi altarul.

L-a văzut atunci tâlharul

Când murea în locul lui.



Darul n-a putut să moară

Când Isus S-a răstignit.

Strălucind ca piatra rară

Darul sfânt e o comoară

Dată celui preaiubit.



Să-l plătim cu pocăinţă

Ca un rob prea credincios.

Ai nevoie de credinţă

Dar cu multă umilinţă

Cum era Însuşi Cristos.



Darul sfânt e bogăţia

Ce nu scade nicidecum.

El ne-aduce veşnicia

Şi ne-aprinde bucuria

Pe al vieţii noastre drum.



Dacă renunţăm la modul

Egoist de a trăi,

Darul sfânt ne va fi rodul,

Evanghelia – năvodul,

Şi cu el vom pescui.



Ca să fii pescar de oameni

Nu-ţi va fi atât de greu

Când cu Domnul vieţii sameni

Şi-L slujeşti ca nişte fameni

Ce-s făcuţi de Dumnezeu.



Vine ziua răsplătirii

Când cei ce s-au dăruit

Lui Isus şi mântuirii

Vor primi plata iubirii

Cea prin care au slujit.



Nu mai sta pe gânduri, frate!

Cu Isus nimic nu-i greu.

Dăruieşte nestemate

Pentru inimi nepătate

Ce vor fi cu Dumnezeu.



Când vei fi-ntrebat odată

De talanţii cei primiţi,

Tu s-arăţi cum viaţa toată

Altora a fost predată

Ca să fie mântuiţi.



Mântuirea e parfumul

Ce-i dat astăzi tuturor,

Dacă noi le suntem drumul

Şi îi strângem cu duiumul

Pentru-al veşniciei cor.



Iar în ziua ce-o să vină

Când ne-om aduna pe-un nor,

Vom fi tineri, fără vină,

Într-o veşnică lumină

Cu al nostru Salvator.