Poezie BETLEEM (1)

BETLEEM



Betleem e casa pâinii

Proaspătă şi fără bani.

Ea nicicând nu se-nvecheşte,

Pâinea Vieţii n-are ani.



Dacă vrei să ştii tot rostul

Vieţii de până acum

Gata fii să-i afli costul

Şi să spui: „Eu mi-l asum.“



Călători destui din lume

N-au vrut Pâinea cea din Cer

Şi-au tratat-o doar cu glume

Părăsind-o-ntr-un ungher.



Foamea cu a ei prezenţă

Nu li s-a astâmpărat.

Şi doreau cu insistenţă

Pâinea, dar Ea a plecat...



Pâinea Vieţii e Scriptura,

E Isus, divinul Fiu.

Spune-ţi ruga ta cu gura;

El te scoate din pustiu.



Pâinea nu e limitată

Şi ea satură-ndestul.

De-ar veni şi lumea toată

Încă nu ar fi destul.



Însă, toţi petrecăreţii

Ce se cred mereu sătui

Vor vedea că Pâinea Vieţii

Nicăieri în lume nu-i.



Văd un sclipet de-auroră

C-un Luceafăr plin har.

Vino, frate, vino, soră,

Pâinea s-o primeşti în dar!



Şi rămâi în Casa Pâinii

Ca Iosif în Betleem.

N-asculta cum latră câinii

Nici în han cum ţapii gem.



Tu ascultă în tăcere

Scântecele ce erup

Din Copilul care plânge

Şi e Dumnezeu în trup.