Poezie CEL BEAT ŞI SEMEŢ

CEL BEAT ŞI SEMEŢ



Sufletul plin de-ngâmfare

N-are vreme să asculte

Când cel rău în graba mare

L-a umplut doar cu insulte.



Tot vorbind verzi şi uscate,

Îşi lărgeşte zilnic gura.

Când grăbit el dă din coate

Şi-a pierdut de mult măsura.



Vrea să fie foarte mare

C-o idee îndrăzneaţă.

Dar averile sub soare

Nu-s un sfetnic bun în viaţă.



Perorând cu multă fală

În năstruşnice proiecte,

El loveşte în morală

Nu-n fiinţele abjecte.



Astfel semeţia prinde

Glas în cei ce au de toate

Dacă omul se desprinde

Brusc de cruda realitate.



Ce succes mai e şi-acela

La un om c-o viaţă bună

Când i s-a zdrobit nacela

De o stâncă în furtună?



Poţi să ai averi cu carul

Şi o glorie măreaţă,

Dar dacă-ţi lipseşte harul

Tu eşti mort, lipsit de viaţă.



Nu privi prea mult răscrucea!

Vino azi pe-ngusta Cale

Ca să-ţi duci pe umeri crucea

Prin a plângerilor vale.



Iar la capătul cărării

Care-i sfântă, bună, dreaptă,

Chiar din necuprinsul zării

Mirele ceresc te-aşteaptă.