Poezie GÂRBOVA VINDECATĂ

GÂRBOVA VINDECATĂ



Isus norodu-nvaţă şi-mparte giuvaere

Celor săraci în duhul şi fără mângâiere.

În colţ de mare taină Îl ascultau bogaţii,

Plugarii şi păstorii, precum şi învăţaţii.



Era şi o femeie … în lanţuri ferecată.

Cristos Isus văzând-o ea fuse dezlegată.

Coloana ei se-ndreaptă … Şi-astfel păşind în faţă

Pe Dumnezeu Îl laudă cu inimă-ndrăzneaţă.



Fruntaşul sinagogii având altă părere

Se mânie-ntr-o clipă … Mulţimii el îi cere

Să vină-n alte zile să caute vindecare,

Nu-n Ziua de odihnă călcând Legea-n picioare.



Isus văzând-i zelul ”făţarnici” îi numeşte.

Şi-n sală tensiunea e mare şi mai creşte …

În Ziua de odihnă un om nu îşi dezleagă

Măgarul de la iesle sau vita ce i-e dragă ?!…



Pe ce puneţi accentul ? Ce are importanţă

Un bou sau o fiinţă-n a Cerului instanţă ?!…

Satan cu-a lui robie pe mulţi captivi îi ţine.

Vrăjmaşii-n sinagogă rămas-au de ruşine.



Şi mulţi de-atunci în lume primit-au Adevărul

Chiar dacă lupii-n turmă nu-şi schimbă decât părul.

Religia e-o formă, n-aduce mântuire,

Ci doar credinţa care lucrează prin iubire.



De vreţi o bucurie, un har şi-o pace nouă

Isus acum vă cheamă cu mâinile-amândouă.

Nu-i ascultaţi pe-aceia ce-n forme se îngroapă.

Tradiţia şi Legea de moarte nu vă scapă.



Isus dă vindecare celor ce au credinţă

Şi sunt prin Duhul slavei cu-Avraam de o fiinţă.

Să lepădăm păcatul şi neputinţa firii.

Isus ne dă putere pe Calea mântuirii.



Sfinţenia-i trăire cu El pe-a crucii cale,

Izvor de bucurie în a tristeţii vale.

Te-ajută în prigoană, în lipsuri şi în sete

Să-ţi înţelegi menirea şi-a Cerului secrete.



Dintr-un înfrânt pe lume al zgomotoasei Rome

Tu dăruieşti prin jertfă miresme şi arome.

Ca toţi azi să-L cunoască pe Domnul, Salvatorul,

Cât Duhul Sfânt ne cheamă şi ne alină dorul.



Nu staţi în necredinţă, în şoaptele minciunii.

Primiţi eliberarea şi harul rugăciunii.

Isus ca Mare Preot în ceruri mijloceşte

Şi-n slava Lui cerească pe-oricine îl primeşte.



Când hotărât se lasă de lumea-nşelătoare

Cântând pe calea-ngustă c-o bucurie mare.

Şi îngerii exultă privindu-i viaţa nouă

Ce-aduce-nviorare ca stropii cei de rouă.





***