Poezie Tânărul bogat (2)

TÂNĂRUL BOGAT



Un fariseu însetat de lumină

Ce drept se credea şi fără de vină

Veni la Isus în graba lui mare

Să-I pună în faţă o grea întrebare:



Prea bunule Rabi, ce fapte, ce bine

Să fac zi de zi pentru viaţa ce vine ?

Să intru cu sfinţii, să stau şi la masă ...

O umbră pluteşte pe faţa-i sfioasă.



Bun e Unul singur : Tatăl Creiatorul.

Vieţii fără margini El i-a pus izvorul.

Dacă tu vrei viaţa păzeşte Scriptura.

Care e aceasta ca să-i ştiu măsura ?



Le-am păzit pe toate chiar din tinereţe

Şi pe fila Cărţii eu le-am dat bineţe.

Ce îmi mai lipseşte ?, a spus el în urmă.

Vrei desăvârşirea ? Vino pe-a Mea urmă !…



Vinde-ţi bogăţia, dă-o la săraci.

Nu gândi la pâine, nici la ce-o să-mbraci.

Strânge-ţi sus comoară, aur preţios

Şi urmează-Mi Calea sincer şi voios!



S-a-ntristat deodată fariseul tânăr …

Bogăţii prea multe-l apăsau în umăr.

O povară şi un jug prea greu de dus

Îi era acum porunca lui Isus.



***





27.04.2002