Poezie ISUS, OM ŞI DUMNEZEU

ISUS, OM ŞI DUMNEZEU



Ce fel de Om în Univers

Eşti Tu umblând pe ape

Că paşii Tăi nu Ţi s-au şters

Şi-i simt atât de-aproape ?!…



Noi nu puteam mai sus urca

Din neagra noastră vină.

Dar Tu ne dai prin viaţa Ta

Speranţă şi lumină.



Ce fel de inimă în piept

De Dumnezeu Îţi bate

Spre dorul cel mai înţelept

Al dragostei curate ?!…



Tu aperi pe acel sărac

Şi-i dărui bogăţie :

Comori ce nu mai pier în veac

Şi-un cer de bucurie.



În al Tău Nume se-nfrăţesc

Chemaţi de-albastre arii

Şi prin iubirea Ta trăiesc

Şi regii şi pescarii.



Să-mi fie gândul Tău străjer

Oriunde-n largul zării

Şi Jertfa Ta drept caracter

Pe calea îndurării.



Mai fă şi-acum prin Jertfa Ta

Să se-nnoiască harul

Ca oamenii să creadă-n ea

Cum Te-a primit tâlharul.



Mă-nchin smerit şi-Ţi mulţumesc

Pentru a Ta iertare.

O, fă-mă vrednic să trăiesc

Prin harul Tău cel mare!





***





22 aprilie 2002