Poezie NOAPTEA RUGĂCIUNII

NOAPTEA RUGĂCIUNII



În noaptea mea de rugăciune

Mă lupt cu mine însumi chiar

Şi-aştept din ceruri o minune …

Şi-mi este inima pe jar.



Ca Iacov mă avânt în luptă

Ca să-L conving pe Dumnezeu

Să-mi dea o pace ne-ntreruptă

Când sunt lovit pe drumul greu.



Eu cer o viziune clară

Şi un răspuns material.

Dar Duhul îmi oferă-o scară

Şi-un fără seamăn ideal.



Văd sfinţi şi ucenici în rugă.

Atâtea cronici s-au tot scris.

Dar unde-i cel care se-njugă

Pentru o viaţă de proscris ?!…



Să lupte chiar până la sânge

Pe frontul rugăciunii iar

Pe Aşmodeu să-l poată-nfrânge

Ca jertfă vie pe altar.



Prea multe şoapte de-oboseală

Îmi dau ocol în lupta mea.

Dar rugăciunea e o şcoală

Şi vreau să-nvăţ mereu din ea.



Ca tânăr Iacov către Domnul

S-a îndreptat şi în nevoi.

N-a stat să-l biruiască somnul

Cum face eul azi cu noi.



Cădem ca piatra jos în vale.

Clădim program peste program.

Dorindu-ne o pernă moale

Noi nu mai vrem lumină-n geam.



Doar ni s-a dat înţelepciune

Cum să lucrăm pentru Isus

Şi cât să stăm în rugăciune

Veghind cu soarele-n apus.



Lui Iacov i-a stat împotrivă

Pe drum un om, viteaz bărbat.

El nu intrat-a în derivă

Ci cu tărie l-a-nfruntat.



Lucrarea rugii nu-i uşoară.

Ce multe piedici vei simţi

Cum te lovesc ca o povară

Pe care nici n-o poţi clinti.



Dar Iacov s-a luptat cu Omul

Ce sugera că Dumnezeu

Îşi instruia acum atomul

Să lupte când dădu de greu.



Când noaptea se scurgea tăcută

Stăpânul Se lăsa învins.

Iar tânărul de pe redută

De bucurie fu cuprins.



Urmară prezentări de nume,

Schimbări sublime de destin :

-”Ai fost biruitor în lume

Şi-ai biruit pe Cel divin!



Tu L-ai convins de-acea credinţă

Ce smulge focul sfânt din cer

Lucrând, prin har, cu pocăinţă

La noul vieţii caracter.”



Când îndoiala ne sugrumă

Şi lupta ni se pare grea

Să ştiţi că ruga nu-i o glumă

Ci e un cer întreg în ea.



În binecuvântarea dată

De Înger către luptător

Se vede dragostea curată

Ce curge chiar din Creiator.



Trecuse noaptea de tăciune.

Un astru cald a răsărit.

Pe cel ce-a stat în rugăciune

Chiar Însuşi Domnul l-a lovit.



Dar cum se poate ?…. Raţiunea

Porneşte iarăşi la asalt

Când nu-nţelege rugăciunea,

Nici glasul Celui Preaînalt.



Să mulţumim pentru putere

Şi pentru binecuvântări,

Pentru cereasca mângâiere

Pe drumul sfintei îndurări.



Să mulţumim când lovitura

Permisă chiar de Dumnezeu

A împlinit cu noi Scriptura

Spre-a fi o pildă-n ceasul greu.



Iacov avea să şchiopăteze

De-acum în toată viaţa sa

Şi-astfel pe Domnul să-L urmeze

De-i ziua bună sau e rea.



Şi toţi urmaşii săi prin vreme

De Iacov îşi vor aminti

Cum Cel ce strigă ”Nu te teme!”

Mereu prin har îi va păzi.



Căci mult mai bună-i lovitura

Părintelui din cerul sfânt

Decăt să te lovească ura

A celor răi de pe pământ.



***



Isus venind printr-o minune

Luă un trup de Om ca noi

O lecţie de rugăciune

S-avem prin El în vremi de-apoi.



Pe lângă El stau ucenicii.

Învaţă-ne să ne rugăm!

Lăsând a firii noastre vicii

Noi prin credinţă triumfăm.



Apoi în Ghetsimani la urmă

Păstorul sfânt a suferit

Şi S-a rugat chiar pentru turmă

Fiind de Dumnezeu lovit.



Pe cruce pus în chinuri grele

El S-a rugat şi-a biruit

Luând apoi mai sus de stele

Pe-acel tâlhar ce s-a smerit.



N-a dat doar binecuvântarea,

Ci mântuirea-n dar i-a dat

Că I-a urmat în duh cărarea

Şi cu credinţă s-a rugat.



De-atunci Isus mai poartă semne

În coasta Sa şi-n mâini la fel

Iubirea-I veşnic să ne-ndemne

Ca să trăim şi noi ca El.

*******





14 aprilie 2002