Poezie Ruga de seară (2)

RUGĂ DE SEARĂ



Fă Doamne să se ştie

Că eu sunt servul Tău,

Că-n plâns şi-n bucurie

Rămân pe temelie

Şi mă feresc de rău.



Fă Doamne să se-arate

Spre fraţi şi spre surori

Iubirile-mi curate

Prin fapte de dreptate

Ca şi lumina-n zori.



Fă-mi Doamne din cântare

O scară către cer

Când trec prin încercare

Şi-s plin de întristare

Ca vulturul stingher.



Fă-mi ruga jertfă sfântă

Iar inima altar.

Şi mă binecuvântă

Când inima mi-i frântă

Şi-i plină de amar.



Din fiecare muncă

Să strâng un rod ales

Chiar când săgeţi mi-aruncă

Cel rău şi-mi dă de furcă

Ca să greşesc ades’.



Speranţa mea uitată

Redă-mi-o Tu Isus.

În viaţa fără pată

S-ajung o nestemată

Urcând spre ceruri sus.



Credinţa să nu-mi scadă

Trăind al ei secret..

Când valuri vin grămadă

Să stau pe baricadă

Veghind ca un profet.



La masa Ta să vină

Truditul însetat.

Şi Tu să-i dai lumină

Şi apa cristalină

Din Duhul cel curat.



S-asculte Vestea Bună

Toţi cei nemântuiţi.

Nimic să nu-i răpună

Când Duhul Sfânt i-adună

Să-i facă fericiţi.



Tu Doamne eşti Păstorul

Eternei Învieri.

Iertarea Ta-i izvorul

Ce îmi alină dorul

În lumea de dureri.



Dar mai presus de toate

Să faci în viaţa mea

Spre alţii să se-arate

Iubiri înmiresmate

Cum e iubirea Ta.





*****





3 aprilie 2002