Poezie DESCHIDE-TE CA ŞI O FLOARE!

DESCHIDE-TE CA ŞI O FLOARE!



Eu mă deschid ca şi o floare

Spre Soarele etern Isus

Când port o cruce pe cărare

Şi cad sub ea ades- răpus.



Isus din cer mă înţelege.

El a căzut sub crucea grea

Să-mi dea prin har o nouă Lege

Şi-n duhul meu a vieţii stea.



Sunt singur parcă azi în luptă.

Doar Domnul m-a vegheat mereu

Cu pacea Lui cea ne-ntreruptă

Ca un garant din Dumnezeu.



Eu văd şi semne de-oboseală

Şi ochi căzuţi în Ghetsimani

Ce fug de-a suferinţei şcoală

Şi sunt ai cerului duşmani.



La ce ne-ajută ritualul

Şi formele slujirii reci

Când părăsit-am idealul

Iubirii ce nu moare-n veci ?!



Şi ce folos de alergare

Când ţinta încă n-am atins

Şi lumea cu a ei splendoare

Tot zelul inimii l-a stins ?!



Eu mă deschid ca şi o carte

În faţa Duhului cel Sfânt

El să-mi dea viaţa fără moarte

În vasu-acesta de pământ.



Prea multe căi păreau că-s bune

Dar duc la urmă în abis.

Cei ce n-au timp de rugăciune

Nu cred Cuvântul biblic scris.



Reformă nu-i fără morală

Oricâte norme vom avea.

Fără Isus ni-i viaţa goală

Şi n-are nici un sens în ea.



Clădim mereu democraţie,

Biserici, preoţi şi mireni,

Şi respirăm filozofie

Ca cei dintâi atenieni.



Dar unde-i ţinta vieţii noastre ?

Pe care drum mai suntem noi,

Cei ahtiaţi de zări albastre

În criza lumii de apoi ?!



Ce fel de duh ne-nsufleţeşte

Pentru mandatul cel ceresc

Când necredinţa-n lume creşte

Şi vestitorii obosesc ?!



Mulţimea e şi azi flămândă

Şi drumurile sunt pustii.

Iar deznădejdea stă la pândă

Ca şi pantera din prerii.



Isus e-acelaşi şi lucrează

Prin Duhul Sfânt şi azi ca ieri

Când sfinţii Săi acţionează

Purtându-şi reciproc poveri.



El vindecă şi înnoieşte

Echipele de lucrători.

Prin har Biserica Lui creşte

Privind spre Cer mai sus de nori.



Primiţi şi voi azi viziunea :

Trăiţi ca mieii din câmpii

Şi veţi vedea curând minunea

Schimbărilor din temelii.



Eu mă deschid pentru lucrarea

Iubirii fără de apus

Purtând spre alţii Îndurarea

Ce mântuirea ne-a adus.



Uniţi în gânduri şi în fapte,

De Duhul Sfânt mereu lipiţi,

Vom scoate din a lumii noapte

Pe cei ce zac înlănţuiţi.



E şansa noastră-n acţiune

Spre cei din Duhul Sfânt născuţi :

Deci să venim în rugăciune

Pentru toţi oamenii pierduţi.



Eşti mântuit şi ai credinţa.

Trăieşti în Casa lui Isus.

Dar cum stai tu cu pocăinţa

Când eul e pe cruce pus ?



Şi cum mai răspândeşti parfumul

Trăirii pentru Dumnezeu



Ca alţii să-ţi urmeze drumul

Când dau de bine sau de greu ?!



Deschide-te ca şi o floare

Spre Soarele fără apus

Purtând o roadă cu răbdare

Ierusalimului de Sus.





*****