Poezie Nădejdea (4)

NĂDEJDEA



Nădejdea mea e doar în Tine,

Tu Soare-al iubirii de sus,

Când valul se-ndreaptă spre mine

Şi sunt ca un vultur răpus.



Dar văd că apari dintr-odată

Cu dragostea Ta de străjer

Pe aripi de rugă curată

S-adulmec parfumul de cer.



Ai fost drag Isuse ca mine

Ispitele cărnii le ştii.

Cobori azi din zări cristaline

Cetate şi scut Tu să-mi fii.



Mă-ncearcă în inimă teama.

Vrăjmaşii îmi dau iar ocol.

La toate aştept să iei seama

Să-mi umpli-al tristeţilor gol.



O taină în suflet mi-e viaţa

Şi nu o pot spune oricui.

Lumina Ta-mi mângâie faţa

Când drumu-ncercării îl sui.



Când Tu îmi vorbeşti prin cuvinte

Sau poate-n imagini de vis

Păstrez în inimă şi-n minte

Un crin iubit din Paradis.



O, lasă-mi acum bucuria

De-a şti că-n izvorul de plâns

Se-arată senin veşnicia

Ce eu ca ofrandă Ţi-am strâns.



De dragul Tău port o povară,

O mantie albă, un tainic hotar

Ce zilnic prin Duh mă separă

De tot ce în lume-i murdar.



Nădăjduiesc şi-aştept semnalul

În miez de noapte sau în zori

Când voi sfida deodată valul

Nălţându-mă mai sus de nori.



Isus, treci orice barieră!

Te aşteptăm şi Te iubim.

O, vino Tu în atmosferă

Ca-n cel dintâi Ierusalim!

**********