Poezie Postava

"Coşniţa şi postava ta vor fi binecuvântate! (Deuteronom 28.5)



Când mi-ai umplut postava şi coşniţa cu Har,

eu nu-Ţi cerusem, Doamne, decât să le goleşti,

să nu mai am nimica din cele prea lumeşti,

ca să le car pe umeri, tot suspinând amar.



Şi una câte una, tot ce-a fost vechi, s-a dus...

M-am pomenit uşoară, urcând spre Plaiul Sfânt...

Mai mult eram în ceruri, decât pe-acest pământ...

Şi coşniţa, postava, mi s-au umplut de sus...



Scot una câte una, descarc povara mea

şi-mpart cu mână largă la cei ce le doresc.

Şi tot mai e-năuntru şi-atâta mă uimesc:

ce mică mi-e postava şi câte-ncap în ea...!



Cu cât le dau la alţii, cu-atâta se-nmulţesc

comorile acelea ce nu le pot numi:

sunt... raze, sunt... izvoare de sfinte bucurii

ce curg întâi prin mine şi-n ele mă sfinţesc.



Ce-ncredere, Isuse, în mine ai avut

că-Ţi voi păstra comoara şi Ţi-o voi înmulţi...!

O, într-ZI, ACOLO, la TINE de-oi veni,

vom număra-mpreună câştigul obţinut...