Poezie TE CHEAMĂ IUBIREA

TE CHEAMĂ IUBIREA





Te cheamă însuşi Dumnezeu

cu-aceeaşi dragoste de Tată,

dar tu respingi mereu-mereu,

prin somnul tău adânc şi greu,

iubirea Lui curată.



Te-aşteaptă Cel crucificat,

ce ţi-a purtat pe lemn povara

şi care-n veci a înviat,

să-nvii şi tu cu-adevărat,

ca grâul primăvara.



El bate-acum în uşa ta,

să-ţi dea din ceruri mântuirea.

Cât Îl mai laşi în drum să stea ?

Ai să-L rechemi, dar va pleca,

de-I mai respingi iubirea.



Trezeşte-te degrab, îţi zic,

şi du-te ca să tragi zăvorul.

Răspunde-I: "Doamne, mă ridic

să Te urmez ca ucenic,

Mesia, Salvatorul!"



Isus aşteaptă să-L primeşti

şi-apoi cu El să mergi prin lume.

Prin El să nu mai fii ce eşti

şi paşii tăi, spre zări cereşti,

să-L laşi să ţi-i îndrume.