Poezie CEASUL ÎNCERCĂRII (1)

CEASUL ÎNCERCĂRII



Păzind cuvintele răbdării

Tu treci senin clipa-ncercării

Primind salvarea aşteptată

Din slava cea imaculată.



Atât de-aproape este ceasul

În care auzi-vom glasul

Când Mirele ceresc striga-va

Spre-ai Lui ca să le-arate slava.



Se vor deschide-atunci morminte

De fiu, de fiică, de părinte,

Şi vor zbura cu toţi spre soare,

Spre Ţara plină de-ndurare.



Acolo nu mai este moarte

Şi nici păcat sau slăvi deşarte.

Acel ce viaţa noastră ştie

Ne-aşteaptă-n Cer cu bucurie.



El ţine uşa larg deschisă

Cea pentru Patria promisă.

Prin Jertfa Sa Isus e Uşa

Păcatului strivind cătuşa.



Iar dacă azi n-avem putere

El pune-n noi duh de-nviere.

Un Înger sfânt e-a noastră pază

Când conştiinţa noastră-i trează.



Să nu-I tăgăduim Cuvântul

Ci să-L slujim cu tot avântul

Făcând din jertfă ascultarea

Pe calea crucii cât e zarea.



În luptele noastre cu unii

Din sinagogile minciunii

Doar Adevărul ni-i deviza

Oricât de mare ar fi criza.



Păzind cuvintele răbdării

Când treci prin ceasul încercării

Poţi să-nţelegi ce bunătate

Ne-arată Dumnezeu în toate.



Păstrând în inima curată

Iubirea Lui cea minunată

Noi vom primi în cer cununa

Prin Domnul sfânt pe totdeauna.



„Eu vin curând!”, Domnul ne spune

Ca un răspuns la rugăciune.

Şi Duhul Sfânt prin noi Se roagă

Când Îi dăm viaţa Lui întreagă.



Să ne silim prin roada noastră

Ca să-nflorim ca floarea-n glastră.

Şi frumuseţea şi parfumul

Spre noi să-I netezească drumul.



Amin! Amin! Vino Isuse

La sfinţii Tăi din vremi apuse!

La cei din vremea de pe urmă

Pe care dorul Tău îi scurmă!



Când Tu Îţi vei chema Aleasa

Şi sfinţii Îţi vor umple Casa,

Ca şi tâlharul de pe cruce

Spre Tine toţi ai mei să urce.



Adu-Ţi aminte şi de mine

La Râul apei cristaline!

Să fiu şi eu la Pomul Vieţii

Cu toţi martirii şi profeţii!