Poezie VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI

VINDECAREA SLĂBĂNOGULUI



Într-o zi de mare praznic, cu iubire şi-ndurare,

Domnul merse la Betezda, cunoscuta scăldătoare.

Mulţi bolnavi veneau acolo, căci un înger cobora,

Însă, nu la ore fixe, apa el o tulbura.



Rude, cunoscuţi, prieteni mai veneau şi ei s-ajute

După cum suna cerinţa procedurii cunoscute.

Dar printre bolnavii-aceia, fără rude, fără bani,

Se afla şi-un paralitic de trezeci şi opt de ani.



Domnul Se opreşte-n preajmă. Îi ştia şi suferinţa.

Şi El vede cum în suflet i s-a-nfiripat credinţa.

Îndelung privind bolnavul ce zăcea întins pe jos,

Fiul omului întreabă: „Vrei să te faci sănătos?“



„Doamne“, I-a răspuns bolnavul, „n-am pe nimeni cu vigoare

Ca să vină să mă bage şi pe mine-n scăldătoare.

Până să ajungă-n apă trupul meu paralizat,

Altul mai grăbit, mai vrednic, el deja s-a scufundat.“



Mărturia lui smerită cheamă cerul pe pământ

Făr a şti că are-n faţă chiar pe Fiul Celui Sfânt.

Domnul nu mai zăboveşte. „Scoală-te!“ i-a zis Isus.

„Ridicându-ţi singur patul, du-te-acasă! Eu ţi-am spus.“



Omul a-nceput să umble – faptul este-adevărat.

Se făcuse-o grea tăcere, pentru că era Sabat.

Sar ca arşi atunci iudeii cu-ntrebarea minţii lor

Ce-i transformă fără voie într-un crud judecător.



„Cum faci una ca aceasta? Nu ştii oare că-i Sabat?“

Asta-i frământa pe dânşii, nu bolnavul vindecat.

Când suntem doar buni de critici ca şi vechii farisei

Nu vom fi nici noi de Domnul mai aproape decât ei.



Nu ne va-nsoţi minunea şi nici semn de vindecări

Când vom merge cu Cuvântul mai departe-n patru zări.

Astăzi plini de-nvăţătură, vai, sunt mulţi predicatori

Făr-a Duhului prezenţă ca o rouă peste flori.



Duhul Sfânt e semnul vieţii şi-al puterii lui Cristos

Când bolnavii din spitale se vor ridica de jos

Şi vom auzi destule mărturii de neuitat:

„Slavă Ţie, Doamne Sfinte, numai Tu m-ai vindecat!“



Slăbănogul şi-a luat patul folosind acea putere

Ce-o primise de la Domnul, fără semne de durere.

Şi răspunse plin de vlagă, cum n-a mai vorbit vreun altul:

„Cel ce mi-a dat vindecarea, El mi-a zis: «Ridică-ţi patul!»“



N-avea alte cunoştinţe, nu ştia cine-i Isus.

Dar răspunsul lui puternic pe Satana l-a răpus.

Întâlnindu-l Domnu-n Templu, zise: „Sănătos tu eşti,

Dar să nu mai faci păcate, căci mai rău poţi s-o păţeşti!“



***

Tema noastră cea mai mare ca să nu ne-mbolnăvim

Este cât trăim în lume noi pe Domnul să-L iubim.

Ca Isus, al nostru Mire, nimenea în lume nu-i.

Nu putem iubi păcatul şi să fim pe placul Lui.



Dacă vrei ca sănătatea să domnească-n duh şi-n trup,

Spune azi în rugăciune: „Cu păcatul vreau s-o rup.

Vreau să am Împărăţia, Domnului să mă dedic

Printr-o viaţă de slujire, printr-un bine cât de mic!“



Şi vei merge plin de Duhul, plin de har şi curajos,

Ca să-ntrebi şi tu pe altul: „Vrei să te faci sănătos?

Vrei tu să primeşti credinţa şi o nouă viaţă-n dar?“

„Da!“, vor spune-atunci bolnavii lâng-al Domnului altar.