Poezie PLOAIA DE PRIMĂVARĂ

PLOAIA DE PRIMĂVARĂ



Cât de aşteptată este ploaia cea de primăvară

Pe-un ogor uscat de vânturi de cu zi şi până-n seară.

Roua vine şi e bună în toţi zorii dimineţii

Însă ea dispare iute ca şi anii tinereţii.



După cum ne lasă zorii sfântă binecuvântarea,

Tot aşa şi Domnul slavei ne-a trasat de mult cărarea.

El veni la noi pe glie ca Semănător de slavă

Ca să pună-n pieptul nostru a iubirii Lui octavă.



Zi de zi ne cercetează viaţa cea interioară:

Suntem noi ca El în lume ploaia cea de primăvară?

Ploaia udă-ncet pământul, îl sfărâmă, îl trezeşte

Ca apoi sub raze calde să vezi cum porumbul creşte.



Toate sunt minunea vieţii, viaţa care se revarsă

Printr-o ploaie-mbelşugată peste faţa lumii arsă.

Toate cântă bucuria izvorând din Creatorul

Cel ce controlează ploaia şi a pus pe boltă norul.



Ca să-I prindem cât mai bine Creatorului ideea,

„Să ne-ntoarcem azi la Domnul!“, spune răspicat Oseea.

„El ne-a sfâşiat în viaţă când făcurăm multe rele,

Dar tot El ne pune-n cale vindecarea-n vremuri grele.



Ne-a lovit, dar cu dreptate, pentru tot păcatul firii

Ca apoi să lege rana sus pe crucea mântuirii.

Viaţa Lui ne-a dăruit-o prin minunea Învierii

Ce ne binecuvântează ca şi ploaia primăverii.



Recunoaşte-I azi domnia peste viaţa ta întreagă,

Ca umblarea ta prin lume Domnului să-I fie dragă.

Cunoscându-L tot mai bine, să fii sare şi lumină

Într-o lume-ntunecată sub atât amar şi vină.“



Astfel Domnu-ţi pregăteşte secerişul vieţii sfinte

Cu condiţia ca-n viaţă să-L iubeşti tot mai fierbinte.

Răspândeşte bunătatea ca o jertfă necurmată

Ca să vezi întâi tu însuţi că ai inima curată.