Poezie SĂ ÎNVĂŢĂM

SĂ ÎNVĂŢĂM!



Să-nvăţăm, din orice floare,

viaţa fără-ngrijorare

şi din zborul de albină

ascultarea de cer plină.



Să luăm de la furnică

un îndemn de ucenică.

Viaţa e-o alergătură,

dar s-o faci după Scriptură.



Ce ţi-ar folosi, scump frate,

să fii azi stăpân pe toate

dacă-n marea strălucire

n-ai avea şi fericire ?!



Fii modest, oricând în viaţă,

chiar de ai succesu-n faţă.

Noaptea-n zori, sau la amiază

inima să-ţi fie trează.



Râurile curg întruna

şi când bântuie furtuna.

Este viaţa ta-n urgie

un izvor de bucurie ?



Norii vin şi trec pe boltă.

Multe-n lume ne revoltă.

Dar mai bună e răbdarea,

chiar de ai în faţă marea.



Soarele pe cer e-un mire,

plin de har şi strălucire.

Câţi mai pot de la-nălţime

să privească în mulţime ?



Vântu-i călător pe creste,

ici îl simţi, ici nu mai este.

Porţi şi tu, pentru durere,

nesilită mângâiere ?



Să-nvăţăm din orice pâine

frământată pentru mâine,

un gând bun şi calea dreaptă,

pentru cei ce ne aşteaptă.



Pentru cei ce vor s-asculte

să-nvăţăm, prieteni, multe

spre-a-L slăvi pe Ziditorul,

ce ne-naripează dorul!