Poezie ŞI TOTUŞI TU...

ŞI TOTUŞI TU ...





Şi totuşi tu nu eşti departe,

de Cel ce iubitor te cheamă.

De nu-L asculţi, rămâi în moarte

şi-n cei mai reci fiori de teamă.



Şi totuşi, tu de dimineaţă

te poţi întoarce cu căinţă

la Dumnezeu, care te-nvaţă

cum se trăieşte, prin credinţă.



Şi totuşi tu, deşi ştii bine

că nu-i pe lume fericire,

nu vezi ce a făcut din tine,

a iadului întreg oştire.



Şi totuşi, tu nu eşti departe

de-a spune "Da!" iubirii sfinte,

ce multora şi azi le-mparte,

dreptul de fiu, cu dor fierbinte.



O, nu mai sta prea mult pe gânduri!

De ce nu vrei să vii în slavă ?

Te cheamă, ca-n atâtea rânduri,

Isus din veşnica dumbravă!



În lume nu găseşti iubirea

ce ţi-o oferă doar Isus.

Iar darul Său e mântuirea

şi viaţa fără de apus.



Tu poţi să pierzi întreg pământul

dar dacă-L ai pe blândul Miel

eşti liber şi voios ca vântul

zburând spre-al veşniciei ţel.