Poezie PORŢILE MĂRII

PORŢILE MĂRII





Spune Iov, cu voce tare,

cu priceperea ce-o ai:

cine-a pus mării hotare,

jos pe vechiul lumii plai ?



Marea falnică şi-adâncă

ştii tu cum s-a aruncat

peste văile de stâncă

şi cine i-a ordonat ?



A primit din nori o haină,

scutece din bezna grea.

Tu cunoşti a mării taină,

ce o ştie orice stea ?



Eu am pus mării hotare,

prin nisipul aurit.

Spune Iov, cunoşti tu oare,

cu cine M-am sfătuit ?



Şi-astfel marea se opreşte

lângă ţărmul milenar.

Însă rău-n lume creşte,

fără-a şti de vreun hotar.



Voi, ce nu vă ştiţi măsura,

vieţii voastre pe pământ,

zilnic cercetaţi Scriptura,

să aflaţi ce-i bun şi sfânt!



Domnul într-o zi va spune:

"Tu până aici să vii!"

Suflet fără rugăciune,

cum vei sta în veşnicii ?



Azi te crezi plin de putere,

ca un fluviu peste văi

şi sfidezi orice durere

şi-ale Iadului văpăi.



Dar în ceasul cercetării,

ce cuvânt vei da răspuns

când chiar El, Stăpânul mării,

îţi va spune: "E de-ajuns!



Ai trăit destul în viaţă!

Fiul Meu te-a tot chemat.

Tu, cu inima de gheaţă,

L-ai respins şi L-ai negat."