Poezie BUNICA MEA

BUNICA MEA



E singură şi necăjită,

Bunica mea îmbătrânită,

Picioarele şi mâinile o dor,

Plânge mereu ,că nu-i uşor,

Când eşti bătrân şi nu mai ai putere,

In trup şi-n inimă durere.

Mângâi-o Doamne, Dumnezeul meu

Şi cheam-o Tu la tronul Tău.

La Golgota la Mielul Sfănt,

În zilele care mai sunt,

Să vină să se pocăiască

Şi mântuirea să primească.