Poezie Copilul si fluturele

Copilul şi fluturele



De pe întreg pământul,

Eu sunt copilul cel mai rău,

Aş vrea să mi-se audă plânsul,

Până sus, în cer, la tronul Tău.



Şi, să mă vezi, ce rău îmi pare,

Cât sunt de necăjit, c-am greşit iară.

Un fluture am prins de aripioare

Acum mă uit la el că nu mai zboară.



Stă jos pe iarbă, cred că-l doare,

Eu îi vorbesc, dar nu ştiu dac-aude

Cum plâng şi-mi cer iertare...

Te rog să-l vindeci şi te rog îi spune

Să-ncerce iar, să zboare

Şi fă durerea lui pe mine să mă doară.