Poezie Cununa de spini

Cununa de spini



Lângă pădure, la izlaz,

Am fost şi ieri şi azi

Cu bunicul amândoi

Să paştem, turma de oi.



După miei prin spini am intrat,

Tare rău m-am înţepat!

Încă, rănile mă dor,

De la mână şi picior.



Am plâns, căci am crezut că mor

Când mi-a curs sânge din picior.

Dar am tăcut şi n-am mai zis nimica,

Şi mila m-a cuprins şi frica.



Bunicul, când mi-a spus

Despre cununa de spini a lui Isus,

Despre chipul blând, ochii senini

Şi capul încoronat cu spini.



Dar nu l-au înţepat aşa de rău

Spinii, precum păcatul meu,

Nici nu L-a durut aşa de tare,

Precum păcatul ce are fiecare

Şi nu cere iertare.