Poezie Pomul din grădină

Sunt pomul sădit în grădină

De Domnul Iisus sunt plantat,

La locul cel sfânt cu lumină

Chiar El m-a spălat de-orice tină,

Ca rodul să-mi fi curat!



A ales un loc potrivit

Lumina să poată pătrunde,

M-a scos dintre cei fără fruct

De ei să n-ajung corupt,

Ci pomul să-mi aducă roade,



El m-a săpat la rădăcină

Pătrunzând apa mai uşor!

Mi-a dat o rază de lumină

Ce a trimis-o în grădină

Să fiu de ea-ncălzit uşor!



Apoi cu glasul Lui gingaş

El mia vorbit cu duioşie:

-Ai fost pe pământ pătimaş

Dar te-am ales să-mi fii urmaş,

De vrei s-ajungi în veşnicie,



Tu Îmi eşti rodul suferinţei

Ce te-am născut sus la Calvar,

De-acol' din chivotul seminţei

A-ncolţit fructul biruinţei

Şi de atunci trăieşti prin har!



Iar cei ce n-au răspuns chemării

De şi la fel i-am îngrijit!

În lume nu i-am dat uitării

Dar au adus rodul pierzării,

Uitând de Cel ce i-a sădit!



Sunt prinşi de somnul nepăsării

Crezând că totul este vis,

Şi beţi de vinul îmbuibării

Au lăsat locul închinării

Şi-au coborât înspre abis.



Ei vor fi aruncaţi în foc

Căci au nesocotit chemarea,

Viaţa nu este un joc

De Dumnezeu de îţi baţi joc,

Nu ai să prinzi întâmpinarea!



Dar tu ce ai chemare sfântă

Şi ai răspus chemării Mele

Să te grăbeşti căci viaţa-i scurtă

Şi vine ziua cea de nuntă

Când va apărea Mirele;



Eşti pomul sădit în grădină

De Domnul ai fost tu plantat,

De şi trupul tău e doar tină

În clipa când intri-n lumină

Vei fi de Hristos transformat.



06.05.2011gl