Poezie CÂRTIREA ŞI MULŢUNIREA

CÂRTIREA ŞI MULŢUMIREA



Cine strică şi dezbină

Unitatea în popor ?

Cârtitorul plin de vină

Ce se mânie uşor.



Mulţumirea e o taină

Pentru cei cu umeri grei.

Cine-o poartă ca pe-o haină

Va culege roada ei.



Când Evreii în pustie

Către Moise-au protestat

A venit o grea urgie:

Şerpii care i-au muşcat.



Moise puse o prăjină

Cu un şarpe înfocat.

Iar cel apăsat de vină,

Când privea, era salvat.



Când ne-aruncă-n drum mănuşa

Un vrăjmaş dârz şi viclean

Mulţumirea este uşa

Biruirii lui Satan.



Ea ne dă puteri bogate

Ce altfel nu le primim.

Şi ne-nvaţă cum se poate

Totdeauna să zâmbim.



Mulţumirea e-o dovadă

Că Isus trăieşte-n noi.

Iar acei ce vor s-o creadă

Nu vor fi ca pomii goi.



Ce ne-aduce-n „dar” cârtirea?

Multe lungi bătăi de cap

Ce-ntregesc nefericirea

Şi al vieţii handicap.



Un creştin plin de cârtire

E-o invenţie din iad

Şi un laţ din vechea fire

În care atâţia cad.



Cârtitori din orice limbă

Sunteţi astăzi vindecaţi

Dacă Dragostea vă schimbă

Să fiţi fii adevăraţi!



Haideţi să stârpim cârtirea

Ce adesea-şi face loc

Cultivând doar mulţumirea

Din al dragostei sfânt foc.



Egoismu-i rădăcina

Vântului de mari cârtiri

Ce ne-a stins mereu lumina

Din cereştile priviri.



Medicul nostru cel mare

Ne tratează ochiul rău

Printr-o viaţă de-ndurare

Unde scop e Duhul Său.



Iar când Domnul o să vie

Printre stele-n slava Sa

Mulţumirea-i harfa vie

Cea prin care-I vom cânta.