Poezie SECERIŞUL (1)

SECERIŞUL



E secerişul foarte mare!…

Şi lucrătorii sunt puţini

Ce au în piept credinţă tare

Să scoată grâul dintre spini.



Vorbim şi predicăm cu fală …

(Chiar Cicero ni-i ucenic).

Dar multora li-e viaţa goală

Şi rodul lor e doar nimic.



Isus se uită la smochinul

Ce-I stă în cale fără rod.

Ar vrea să-i schimbe azi destinul

Cu harul Său peste norod.



Dar tu nu poţi să stai deoparte,

Să spui că nu eşti vinovat,

Când viaţa cea fără de moarte

La fiecare-n dar s-a dat.



Există mulţi fără credinţă.

Ei nu-L cunosc pe Mielul sfânt

Şi sunt străini de pocăinţă

Ca piatra rece de mormânt.



Cum vor putea oare să creadă

Când nimeni Vestea nu le-a dus

Şi ei rămân pe baricadă

Cu lumea cea fără Isus.



Isus le dă o viaţă nouă

Doar celor ce s-au pocăit

Şi L-au chemat cu ochi de rouă,

Cu zâmbet cald şi fericit.



E secerişul lung şi mare!…

Hai, vino frate pe ogor!

Te-aşteaptă Ceru-n sărbătoare

La Nunta Marelui Păstor.



Atâtea spice sunt pierdute.

Şi arşiţa e tot mai grea.

Prin văgăuni necunoscute

Mă plec să-mi duc povara mea.



Dar Domnul meu şi azi îmi cere

Să n-o duc singur înspre cer,

Ci să împart o mângâiere

Cu sufletul străin, stingher.



Purtaţi-vă acum povara

De rugăciuni şi privegheri,

Căci iată, vine primăvara

Eternei voastre mângâieri.



Nu-i vremea de zidit palate,

De strâns podoabe şi arginţi,

Ci să lucrăm cu mâini curate

La secerişul celor sfinţi.



Ca şi Ghehazi, plin de vină,

Mustrat pe drept de Elisei,

Ni-i sufletul legat de tină,

De toată viclenia ei.



Noi punem preţ pe-un bob de linte,

Pe multe false bogăţii.

Şi lumea-ntreagă ne tot minte

În zvon de chefuri şi beţii.



E secerişul astăzi gata !…

Veniţi în clipele de har,

Cu cânt voios de Maranata

Să strângem grâul în hambar.



E ziua parcă înspre seară

Şi umbrele ni se lungesc

În aşteptarea milenară

A Mirelui nostru ceresc.



Cu trâmbiţa trezirii Tale

Mai strigă astăzi, o, Duh Sfânt,

Ca orice munţi şi orice vale

Să capete din cer cuvânt!



Să piară orice împietrire

Din inimă, din orice duh!

Uniţi şi strânşi de-a Ta iubire

O, vino Mire în văzduh!



Şi vom lua cu noi doar fapte

Ce Tu în dar ni le-ai făcut,

Când separaţi de-a lumii noapte,

Prin har, din cer ne-ai renăscut.



Te vom slăvi întotdeauna

Pe Tine, Mire minunat,

Că ne-ai ales să-Ţi fim cununa

Din astă lume de păcat.



E-un seceriş fără hotare

Şi lucrători nu sunt destui.

Dar Preotul cel Bun şi Mare

Ne cheamă la lumina Lui.



Să ne întindem astăzi mâna

Aşa puţini cum ne găsim.

Iubirea ni-i la toţi fântâna

Când cu Isus noi poposim.



Şi-apoi din nou către ogoare

În zorii zilei am pornit.

Deşi e secerişul mare

Puteri din ceruri am primit.



Slăvim pe Tatăl, Creiatorul,

Pe Fiul şi pe Duhul Sfânt,

Căci El ne-a binecuvântat ogorul

Şi brazda noastră de pământ!





***********





17 martie 2002