Poezie COPILUL MEU! (1)

COPILUL MEU



Copilul meu iubit, tu trainică minune,

Ce mult te-am aşteptat plecat în rugăciune!

Am plâns şi-am tot cântat, în susur de suspine.

De dorul tău priveam mereu în zări senine.



De cum ni te-ai născut ca floarea din grădină

De bucurii şi griji ni-i viaţa tot mai plină.

De-atunci suntem legaţi de-aceeaşi sfântă Cale

Precum de orice deal se leagă şi o vale.



Copilul meu cel drag, în astă zi frumoasă

Cât farmec ne-ai adus în scumpa noastră casă!

Nu eşti numai un simbol de predică fierbinte,

Ci vii de la Isus în inimă şi-n minte.



De-aceea noi ţi-am strâns urări cu stropi de soare

Şi te-am dori să fii un psalm de sărbătoare.

Prin caracter să fii o blândă dimineaţă

Urmând pe-al vieţii drum a Cerului povaţă.



Să nu te temi nicicum de crucea ta cea mică.

De-ar fi să cazi pe cale Stăpânul te ridică.

Din cerul tău Mesia îţi va da putere

Să ieşi biruitor în ziua de durere.



Copilul meu cel scump cu trupul de petală

Doresc să fii elev în sfânta jertfei şcoală.

Isus te cheamă blând pe braţul Său puternic

Să creşti mereu prin har ascultător, cucernic.



El va veni-n curând din veşnica dumbravă

Cu mii de răsplătiri şi-nconjurat de slavă.

Dar pân-atunci să creşti integru-n orice vreme

Şi-ascultă-L pe Isus ce-ţi spune: „Nu te teme!”