Poezie SĂ NE RUGĂM (1)

SĂ NE RUGĂM!



Lăsând tumultul lumii la o parte

şi grija ei ce-ades ne prinde-n laţ,

să ne rugăm ca cei din Sfânta Carte,

căci Dumnezeu ne-ntinde azi un braţ.



Şi gândurile ce ne împresoară,

precum Ierusalimul de vrăjmaşi,

să le gonim cu-a rugăciunii pară

făcând astfel, spre ceruri, primii paşi.



Strivind preocupările sterile

şi zelul cel lumesc şi insipid,

să ne rugăm şi în acele zile,

când triumfăm în lupte ca David.



Să ne rugăm, nu doar în sărbătoare,

sau când smochinul ne rodeşte-n prag,

sau numai dacă ceru-i plin de soare

şi ne privim copiii cu mult drag.



Să ne rugăm mereu şi în furtună

şi pe-nsorita pajişte de mai,

şi-n ziua rea, precum şi-n ziua bună,

de vreţi ca lumea să devină rai.



Să ne rugăm, prieteni, cu iubire

şi cu credinţă sfântă în Isus,

prin Duhul, pentru-ntreaga omenire,

ca toţi s-ajungă-n Raiul cel de sus!



Să fim noi rugăciunea întrupată

şi să-L vestim în fapte pe Isus,

într-un triumf cum n-a fost niciodată

prin Duhul slavei ce-a venit de sus.