Poezie L-am întâlnit în sanctuar

L-AM ÎNTÂLNIT ÎN SANCTUAR



L-am întâlnit pe bancă-n sanctuar

Şi am primit o caldă-mbrăţişare

Veneau din El miresme de nectar

Şi-a dispărut din mine crunta-nceţoşare.



Când m-a privit L-am cunoscut îndat’

Cu toate că purta obişnuite straie

Era Mesia care cândva mi-a dat

Mesajul vieţii înscris pe-o albă foaie.



Apoi cu gingăşie pe umăr m-a atins

Rostind cuvinte de-o frumuseţe rară

M-a-nvins uimirea; da-ndată ea s-a stins

Când am aflat că nu mă vrea afară...



În zâmbetu-I plăpând vedeam asigurare

Că-mi dă iertare, că nu sunt condamnat

O, vorba Lui e-aşa pătrunzătoare!

Ca altădată, şi-atunci m-a-ncurajat...



Cuvinte nu mi-a spus de acuzare

(Mai face, oare, cineva la fel?)

Mi-a dat detalii ce-i dincolo de zare

Şi cum să mă închin ca Daniel...



Că nu mi-a scos în evidenţă vina

A fost ceva ce m-a cutremurat

Şi înc-odată văzut-am că-i Lumina

Şi că din bezna groasă m-a recuperat.



La urmă, cu deplină-ncredinţare,

Am mers spre locul curatului altar

Şi doar acolo mi-a spus că-n renunţare

E taina pocăinţei, e starea ce dă har.



O, lucrători pe-ogoarele credinţei

Mesajele vă fie cum Mielul v-a-nvăţat!

Să poate vindeca necazul neputinţei,

Să lase-n suflet un duh înmiresmat.



gc/ 5 Mai, 2011